sâmbătă, 31 martie 2012

Economia de piaţă. Încotro? (continuare)

Legat de subiectul din "Economia de piaţă. Încotro?" am publicat în luna august un articol (prezentat în facsimil) într-o abordare oarecum diferită.  În urma lui am primit reacţii extrem de favorabile, fapt ce mă determină să-l transcriu aici pentru cei care nu l-au citit.
(menţionez că intertitlurile variantei tipărite nu îmi aparţin)

"Criză! Dezastru! Armaghedon!

Cam aşa sună titlurile actuale din media mondială. Toată lumea vinde orice, cu ambele mâini. La cumpărat se pare că nu se mai înghesuie nimeni. Ne paşte recesiunea. Vom muri de foame, de frig, sau de nervi. Totul pare a fi parte a unui scenariu hollywoodian de film de catastrofă, cu oameni fugind care încotro, agitându-şi necontrolat mâinile în care ţin strâns nişte „hârtii de valoare” devenite brusc fără nicio valoare.

Noi, ca nişte ardeleni ce ne aflăm, vom privi evenimentele cu calmul nostru proverbial, eventual slobozind, la intervale mai mult sau mai puţin regulate, câte un „Doamne bate-i, amu!”

Pentru a vedea incotro ne îndreptăm va trebui aşadar să ne aşezăm strâmb şi să judecăm drept de unde venim, de fapt.

Dacă citiţi în ziare, sau priviţi la televizor veţi întâlni puzderie de analişti spunând că această criză nu are nimic comun cu cea precedentă, generată de fenomenul „subprime” şi de prăbuşirea gigantului Lehman Brothers. Că aceasta este o criză a datoriilor suverane, iar aceea a fost una a sistemului bancar. Corect, în principiu. Dar, întreb eu: care e diferenţa? Şi răspund tot eu: nu e niciuna; e aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.

Consideraţii asupra evoluţiei pieţelor în luna martie


Întâi de toate, luna martie încheie un trimestru de excepţie pentru pieţele de acţiuni din SUA:

Astfel, atât DOW (+8.1%) cât şi S&P ( +12%) înregistrează cel mai bun prim trimestru din 1998 încoace, în condiţiile unui consum in creştere dublat de o îmbunătăţire a încrederii consumatorilor.
Lucrurile sunt cel puţin ciudate dintr-un alt punct de vedere, şi anume că acest record al pieţei acţiunilor a fost realizat pe fondul unora dintre cei mai slabi indicatori economici înregistraţi în aceeaşi perioadă. (acesta este un argument puternic în favoarea tezei pe care o enunţam în articolul precedent)

sâmbătă, 24 martie 2012

Economia de piaţă. Încotro?

Atunci când cineva face cunoştinţă cu disciplina numită "economia politică", unul dintre primele lucruri pe care le află este acela că facem parte din privilegiata castă a celor care îmbrăţişează sistemul politic al democraţiei de tip occidental bazat pe piaţa liberă. Piaţa liberă reprezintă un cadru concurenţial liber în care cererea şi oferta de bunuri ori servicii se întâlnesc în scopul tranzacţionării acestora.

N-aş dori să par prea didactic, însă e necesară pentru demersul de faţă o abordare mai carteziană.

Probabil ca suntem cu toţii, într-o măsură mai mare sau mai mică, la curent cu ceea ce numim fenomenul globalizării. Din punct de vedere economic, globalizarea se face simţită mai ales la nivelul pieţelor. Vom vorbi aşadar despre pieţe globale în întregul spectru al acestora, dar, mai ales, despre pieţele financiare.

joi, 22 martie 2012

De ce "Mărgelele de sticlă"?

Prietenii ştiu de ce..., ca să parafrazăm un slogan comercial destul de inspirat.

    Pentru că un genial autor a făcut din jocul mărgelelor de sticlă simbolul absolut al cunoaşterii, al raportării individului  la societate-istorie-timp.
    Pentru că textul în cauză mi-a marcat devenirea ca persoană.
    Şi da, pentru a-mi exersa veleităţile de Magister Ludi, printr-un... mixtum compositum (pentru cârcotaşi).

    Schimbând registrul, intenţia este chiar cea mărturisită în subtitlul acestui blog în devenire.
    Aş dori să pot fi de folos cu un sfat, o opinie sau o îndrumare celor care aleg să înceapă o călătorie în lumea amăgitoare a pieţelor financiare, aşa cum am fost de multe ori  celor care mi-au solicitat, de-a lungul timpului, acest lucru.
    Aş dori să pun la dispoziţia celor cu care colaborez o nouă platformă în care să-mi expun consideraţiile personale asupra unor aspecte generale sau particulare dincolo de comunicările directe pe care le întreţinem.
    Aş dori să mă folosesc de acest mijloc pentru a da glas preocupărilor şi, de ce nu, frustrărilor proprii.
    Aş dori mai degrabă să reuşesc a pune întrebări adecvate, decât a încropi răspunsuri mai mult sau mai puţin pertinente.
    Şi, nu în ultimul rând, să-mi folosesc timpul liber într-o manieră plăcută şi, sper eu, utilă celorlalţi.

Valentin Şendresc,
2012 - Oradea