luni, 16 iulie 2012

Economia pe înţelesul tuturor (I): Azi, despre moime

    Încep, odată cu acest text, o serie de materiale în care voi încerca să prezint, într-o formă uşor de înţeles pentru neiniţiaţi, o samă de concepte, teorii sau mecanisme economice.

    În acest scop mă voi folosi de nişte parabole care, de la Esop încoace, trecând pe la Iisus, au ajutat la desluşirea mesajelor de învăţătură.

    Ce urmăresc cu asta? Aş dori ca toţi cei care citesc aceste rânduri să ajungă a-şi pune întrebări care să-i ajute să gândească liber, neîngrădit de convenienţe, la felul în care ne raportăm fiecare şi toţi laolaltă la statutul nostru de animal politic, după cum ne poreclea un anume Aristotel.



    Si pentru a ilustra necesitatea de a gândi nonconformist, am să încep cu o poveste despre nişte maimuţe, care poveste ar fi fost potrivită la fel de bine şi ca o concluzie la demersul pe care îl iniţiez aici.

(În grai bihorenesc, maimuţa se numeşte "moimă". Ca un omagiu adus unei anume "moime", am să utilizez acest termen în expunerea ce urmează)

 

Moimele


    Un grup de cercetători a închis cinci moime într-o cuşcă, în mijlocul căreia a pus o scară având în vârful său o grămadă de banane.

    De fiecare dată când o moimă se suia pe scară, cercetătorii le stropeau pe celelalte cu un furtun cu apă rece.


    După un timp, de câte ori o moimă urca pe scară, suratele ei o luau la bătaie.

    Cu timpul, nicio moimă nu mai îndrăznea să urce scara, în ciuda tentaţiei din vârful acesteia.

    Cercetătorii au hotărât apoi să înlocuiască una dintre moime. Primul lucru pe care noua moimă l-a făcut a fost să urce pe scară. Imediat, celelalte moime au luat-o la bumbăceală.

    După câteva bătăi luate, noul membru al comunităţii a învăţat să nu se mai suie pe scară, deşi nu cunoştea motivul interdicţiei.

    O a doua moimă a fost apoi înlocuită, iar lucrurile au decurs la fel, cea dinaintea ei participând şi ea la corecţia ce îi era aplicată. A fost înlocuită şi cea de a treia moimă, iar lucrurile au stat la fel. Tot aşa s-au petrecut lucrurile şi cu cea de a patra maimuţă, după care a fost înlocuită şi ce de a cincea, ultima din grupul iniţial.
    Ceea ce rămăsese era un grup de cinci moime care, deşi nu fuseseră niciodfată stropite cu duşul rece, continuau să bată pe oricine ar fi încercat să urce pe scara din mijlocul cuştii.

    Dacă ar fi posibil de întrebat maimuţele de ce ar bate pe oricine ar fi încercat să urce pe scară, în mod sigur, răspunsul ar fi sunat cam aşa: "Nu ştiu ... Aşa se face pe la noi..."


 Drăguţă poveste! Nu-i aşa?

Mesajul principal al acestei pilde este ilustrat în preambul. 
Chiar dacă e greu să admiţi că te regăseşti în această poveste, hai să fim puţin cinstiţi cu noi înşine şi să admitem că de foarte multe ori ne manifestăm exact ca şi maimuţele din pilda noastră. Vrem - nu vrem să recunoaştem, acest tip de raportare la unele stări de fapt, lucruri, aspecte, noţiuni, idei, considerate imuabile, este cel care ne ţine prizonieri în cuşca propriei inerţii.
Vă propun tuturor să meditaţi, în lumina celor prezentate mai sus, la noţiuni cum ar fi: bani, bănci, taxe.
 Cred că e suficient, ca temă de casă, pentru a ne menţine doar în planul paradigmelor economice pe care am învăţat să le luăm ca atare, fără a ne gândi la ceea ce se găseşte dincolo de ele.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu