Cei care vor aur, îmbrăcaţi-vă în el;
Cei care vor dragoste, scăldaţi-vă în ea;
Cei care vor cunoaştere, acoperiţi-vă de ea;
Cei care vor fericire, înecaţi-vă în ea;
Cei care vor speranţă, umpleţi-vă de ea;
Cei care vor înţelepciune, îndestulaţi-vă de ea;
Toate agenţiile de ştiri au publicat fotografia de mai sus, reprezentând un tânăr indian care s-a gândit să-şi facă cadou, de ceva Moş de pe la ei (că ei n-au Moş Crăciun), o cămaşă de aur.
Să trecem acum la oile noastre şi să vedem ce legătură poate fi între cocalarul din imagine şi previziunile mele pentru anul în care tocmai am intrat.
Trebuie să-mi fac datoria faţă de adevăr şi să vă anunţ că simpaticul nostru prieten nu e chiar un cocalar, întrucât în zona din care provine, i.e. India, exhibarea bogăţiei şi în special a laturii sale aurifere e o chestiune de tradiţie culturală.
Uite aşa am ajuns şi la conexiunea cu problema noastră: în special din motivul arătat mai sus, India deţine titlul de cel mai important cumpărător din piaţa mondială a metalului galben (cca. 25%), deşi poziţia sa e pe cale de a fi uzurpată de China, în viitorul imediat.
În cele ce urmează am să dezvolt un pic acest aspect, pentru a mă face mai bine înţeles.
Hai să vedem, aşadar, cum stau lucrurile. Păi, premizele sunt de notorietate: Indienii sunt număraţi cu 10 cifre, iar nivelul lor de trai se găseşte într-o continuă creştere în ultimul deceniu. Dacă la asta adăugăm foamea lor de aur de care vorbeam la început, avem o imagine destul de exactă a impactului pe care India îl are în piaţa mondială a metalelor preţioase (pentru că nu vorbim doar de aur aici)
Tocmai această foame de aur a devenit o sursă majoră a deficitului comercial al Indiei, în ultimii ani, contribuind în ultimul an cu cca. 30% la acest deficit. Spre edificare, pentru doritorii de cifre absolute, în 2011 importul de aur al Indiei s-a ridicat la 969 tone, iar în 2012 e estimat la "doar" 800 tone. Scăderea s-a datorat devalorizării monedei naţionale cu cca. 20% faţă de USD, care a făcut aurul corespunzător mai scump pentru indieni.
Mergând mai departe pe fir, acest deficit comercial e de natură a destabiliza echilibrele macroeconomice ale ţării, drept pentru care, guvernul s-a simţit dator să acţioneze, dublând impozitele pe tranzacţiile cu aur în intenţia de a stăvili importul de metal galben.
Am arătat mai înainte că efectul a fost mult mai mic faţă de cel al inflaţiei în atingerea acestui deziderat. Aşa că, nu e de mirare că s-a anunţat o nouă rundă de creştere a impozitului de care vorbeam.
Din ceea ce am arătat până acum, s-ar putea crede că ne aflăm în faţa unei scăderi a cererii pe piaţa aurului urmată legic de o scădere a cotaţiilor. Numai că nu e chiar aşa. Din mai multe motive. Unul care ţine de cocalarul nostru, este acela că el va căuta să-şi ostoiască foamea de aur prin pieţe alternative, mai ales că, nu numai prin tradiţie, aurul fizic va rămâne principalul vehicul investiţional la nivelul unei ţări cu o populaţie de peste 1 miliard.
În plus, China vine tare din urmă. Avem şi la nivelul Indiei, şi la cel al Chinei nişte resorturi oarecum asemănătoare pentru orientarea investiţiilor populaţiei spre metale preţioase, lăsând laoparte pe cele culturale. Este vorba de lipsa de încredere în celelalte mijloace occidentale de investiţie, care sunt în special acţiunile şi fondurile mutuale, precaritatea acestora, sau chiar unele piedici birocratice.
În condiţiile în care JUMĂTATE din piaţa mondială a aurului va fi dominată de aceste două ţări şi a premizelor pe care am încercat să le prezint succint mai sus, mă aştept la o creştere importantă a pietelor metalelor preţioase în acest an. Personal, consider că vor depăşi în randament orice altă piaţă globală.
Asta, dacă va permite atotputernicul FED...
Om trăi, ş-om vedea.
Într-o postare viitoare, vă voi vorbi despre piaţa argintului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu