Un cântec al lui Sting de prin aniii '80, pe o temă de Prokofiev, începea aşa: "In Europe and America there's a growing feeling of hysteria...". Cântecul se numea sugestiv "Russians". El, cântecul, avea ca temă riscul unei conflagraţii nucleare între Vest şi Rusia. Iată că azi el revine în actualitate, cel puţin prin prisma primelor sale versuri, deşi într-un context diferit.
Am asistat ieri la nişte evenimente care pot determina nişte dezvoltări ulterioare foarte interesante. O zicere înţeleaptă ne avertizează însă: să ne ferească Dumnezeu să trăim vremuri interesante.
Iată despre ce e vorba:
Un blog în care oricine e interesat poate lua contact cu opiniile, interpretările şi frământările autorului în domenii diverse, de la macroeconomie şi piete globale, la chestiuni personale pe care simt nevoia sa le împărtăşesc. Promit că am să mă străduiesc a vă oferi o lectură interesantă, indiferent de context.
miercuri, 17 decembrie 2014
miercuri, 17 septembrie 2014
Spre un al treilea război mondial
În martie
scriam un articol pe blog în care legam conflictul din Crimea (atunci) de
soarta petrodolarului şi se pare că evenimentele ulterioare mi-au dat dreptate.
Am văzut de curând mai multe analize foarte pertinente asupra premizelor
geopolitice ale unui posibil conflict mondial ce se pare că ne paşte. Şi cum
multe din premizele respective au fost abordate de mine de-a lungul timpului în
textele publicate aici, găsesc că ar fi util să fac un rezumat al acestora, care
ar fi beneficiarul unui interes potenţial din partea celor preocupaţi de
subiect, în categoria cărora cred că avem datoria să ne înscriem fiecare dintre
noi, dată fiind gravitatea acestuia.
luni, 7 iulie 2014
Cine conduce lumea?
Titlul acestui articol v-ar putea induce în eroare, făcându-vă să credeţi că este un nou "bla-bla" la o temă îndrăgită de amatorii teoriei conspiraţiei, cum sunt cele care inundă mediul on-line şi social media.
Am să vă dezamăgesc şi am să să vă spun din start că cele ce urmează reprezintă o trecere în revistă a opiniilor şi cercetărilor unor persoane a căror statură profesională este, dincolo de orice dubiu, demnă de toată admiraţia.
sâmbătă, 22 martie 2014
Cum dă vestul cu bâta în baltă, în relaţia cu Rusia
Încep cu puţină istorie.
Pe scurt, tărâmul care ţine prima pagină a ştirilor din ultimele săptămâni, Crimeea, a fost leagăn al civilizaţiei ruse încă din secolul al X-lea, când principele Rusiei Kievene, Vladimir I, a fost creştinat aici. După o epocă medievală tumultoasă în care peninsula îşi schimbă frecvent stăpânii, aici se va stabili în 1441, de către un descendent al lui Gingis Han, Hanatul Crimeei, care se va afla sub influenţă politică otomană în cea mai mare parte a existenţei sale. În 1783 Imperiul Ţarist anexează Crimeea. Dacă vom cosidera, pe bună dreptate, URSS ca o continuatoare a acestui imperiu putem spune că peninsula a rămas sub aceeaşi stăpânire până la dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991. În 1954, după moartea lui Stalin, Nikita Hruşciov, ucrainean după naţionalitate, face Crimea cadou Ucrainei, o simplă măsură administrativă la vreme aceea. Aici fac o paranteză pentru a aminti că însăşi Ucraina, în cadrul URSS era, într-o măsură deloc neglijabilă, un amalgam de teritorii luate cu japca de ruşi de la statele învecinate: Polonia, România, Ungaria. După destrămarea URSS Crimea revine noului stat independent Ucraina, însă ruşii împun acesteia un acord în urma căruia urma să-şi păstreze bazele militare, în special cele navale pe acest teritoriu. De ce sunt ele atât de importante pentru Rusia? Dintr-un motiv foarte simplu: deşi se pare că nu se mai termină, Rusia are ieşire la o singură mare caldă şi aceasta e Marea Neagră. Bazele navale ruseşti de pe celelalte mări sunt inoperante câteva luni pe an din cauza îngheţului. De aici importanţa strategică a Crimeei pentru ruşi.
Pe scurt, tărâmul care ţine prima pagină a ştirilor din ultimele săptămâni, Crimeea, a fost leagăn al civilizaţiei ruse încă din secolul al X-lea, când principele Rusiei Kievene, Vladimir I, a fost creştinat aici. După o epocă medievală tumultoasă în care peninsula îşi schimbă frecvent stăpânii, aici se va stabili în 1441, de către un descendent al lui Gingis Han, Hanatul Crimeei, care se va afla sub influenţă politică otomană în cea mai mare parte a existenţei sale. În 1783 Imperiul Ţarist anexează Crimeea. Dacă vom cosidera, pe bună dreptate, URSS ca o continuatoare a acestui imperiu putem spune că peninsula a rămas sub aceeaşi stăpânire până la dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991. În 1954, după moartea lui Stalin, Nikita Hruşciov, ucrainean după naţionalitate, face Crimea cadou Ucrainei, o simplă măsură administrativă la vreme aceea. Aici fac o paranteză pentru a aminti că însăşi Ucraina, în cadrul URSS era, într-o măsură deloc neglijabilă, un amalgam de teritorii luate cu japca de ruşi de la statele învecinate: Polonia, România, Ungaria. După destrămarea URSS Crimea revine noului stat independent Ucraina, însă ruşii împun acesteia un acord în urma căruia urma să-şi păstreze bazele militare, în special cele navale pe acest teritoriu. De ce sunt ele atât de importante pentru Rusia? Dintr-un motiv foarte simplu: deşi se pare că nu se mai termină, Rusia are ieşire la o singură mare caldă şi aceasta e Marea Neagră. Bazele navale ruseşti de pe celelalte mări sunt inoperante câteva luni pe an din cauza îngheţului. De aici importanţa strategică a Crimeei pentru ruşi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)