Economia pe înţelesul tuturor (VII): Criza în Olanda

(click to enlarge)

    După cum ştiţi, de pe acest blog sau de aiurea, Europa se scufundă în criză. Se ştie în ce  situaţie gravă se găseşte Grecia, în imposibilitate de a-şi achita datoriile; Spania, unde şomajul e la un nivel record; Portugalia, Irlanda, Italia...    Dar nimeni, până acum n-a spus nimic despre Olanda .Dar iată că şi din Ţările de Jos vin veşti cutremurătoare: Olanda a intrat în criză

    Nimeni nu şi-a dat seama de grava situaţie în care se află ţara lalelelor, până când au fost date publicităţii o samă de indicatori care i-au pus pe gânduri pe specialişti.

   Nevenindu-le să creadă, ei s-au întrunit de urgenţă într-un coffe-shop din Amsterdam şi, după deliberări îndelungate, au decretat: Cauza intrării Olandei în criză o reprezintă bicicliştii! 

(click to enlarge)

Ca o concluzie a întrunirii lor, specialiştii olandezi au emis următorul comunicat:

"Biciclistul este un dezastru pentru economie. El nu cumpără maşini, nu ia credit pentru bicicletă, nu cumpără benzină, nu cumpără cauciucuri de iarnă,nu apelează la service-auto, nu plăteşte asigurare, nu plăteşte amenzi, nu foloseşte parcarea cu plată, nu suferă de obezitate.  Peste toate aste, mai este şi sănătos!   Oamenii sănătoşi nu sunt necesari economiei: ei nu cumpără medicamente, nu plătesc analize, nu merg la medici privaţi... aşadar, nu cresc PIB-ul!"

Economia pe înţelesul tuturor (VI): Resursele Umane

Pentru a explica mai bine cum stă treaba cu "Resursele Umane" vom apela, în buna tradiţie a fabulei, la resursele noastre entomologice.

Aşadar:

În fiecare zi, în zori, sosea la serviciul său Furnicuţa, productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele Furnicuţa; muncea, muncea cu spor şi cânta veselă. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.
Dar... BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca Furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă.

Economia pe înţelesul tuturor (V): despre "Planul de afaceri"

    Parabola ce urmează se poate înscrie şi alături de cea prezentată aici, dar v-o prezint separat deoarece învăţăturile ei sunt încă şi mai profunde, atingând  şi o latură nouă a abordării noastre:

   "Un om de afaceri american se plimba pe plajă, într-un mic sat mexican de pescari. O barcă intră în port şi pescarul coboară cu un coş plin de peşti. Americanul îl felicită pe pescarul mexican pentru peştii săi frumoşi şi îl întreabă:
- Cat timp ţi-a luat să pescuieşti aceşti peşti?

- Destul de puţin, răspunse mexicanul.

- Dar de ce nu ai rămas mai mult, ca să prinzi mai mulţi peşti? Întrebă bancherul.

Economia pe înţelesul tuturor (IV): Bailout-ul

În postarea anterioară din acelaşi ciclu v-am prezentat mecanismul care duce la criza datoriilor. Astăzi vom vedea împreună care e calea de ieşire din situaţia dramatică de mai sus. Vom arăta, astfel, ce înseamnă "bailout-ul", ca de obicei, cu ajutorul unei parabole (pe care, de data aceasta, o datorăm lui John Derbyshire de la National Review)



Se făcea că era o zi molcomă, într-un sătuc grec. Ploaie. Străzi pustii. Vremuri grele: toată lumea are datorii, toată lumea trăieşte pe credit.

Economia pe înţelesul tuturor (III): Criza datoriilor

Într-un articol precedent susţineam teza conform căreia atât criza din 2008 cât şi cea în care se mai zbate încă economia mondială au aceleaşi cauze. Pentru a ilustra mai bine acest lucru şi pentru a înţelege mai bine mecanismele crizelor economice vă voi povesti o întâmplare cu nişte măgari, auzită de la nişte oameni mai deştepţi decât mine.

"Un individ apare incognito într-un sat oarecare, unde oferă sătenilor câte 100$ pentru fiecare măgar pe care aceştia ar fi dispuşi să i-l vândă. Majoritatea sătenilor îşi vând urgent măgarii individului respectiv.

A doua zi, acesta revine în sat şi oferă un preţ mai bun, de 150$ pe cap de măgar. O altă parte importantă a sătenilor ajunge astfel să-şi vândă măgarii.

Economia pe înţelesul tuturor (II): "Motorul" economiei

Ceea ce urmează reprezintă o parabolă care ilustrează foarte fidel modul de funcţionare a economiei bazate pe consumerism.

Aceasta este povestea lui Joe:

Joe este un angajat model al General Motors.

Joe se trezeşte în fiecare dimineaţă, se suie în automobilul său GM şi străbate drumul până la locul să de muncă, unde munceşte pe brânci ca să poată câştiga bani pentru a putea să îşi cumpere o maşină mai puternică, cu care să poată ajunge mai repede la serviciu, unde să poată munci mai mult, pentru a câştiga mai mulţi bani cu care să-şi cumpere o maşină şi mai puternică, cu care să poată ajunge şi mai repede la serviciu pentru a lucra şi mai mult, că să câştige...

În acelaşi timp Bob, colegul său, îşi dă seama că strategia lui Joe prezintă unele puncte slabe din cauză că, la un moment dat, oricât de mult ar creşte puterea automobilului cu care el se deplasează, există o barieră de timp în care poate ajunge la serviciu din cauza limitărilor impuse de traficul aflat, la rândul său, în creştere.

Atunci Bob adoptă o nouă strategie:
  se trezeşte şi el dimineaţa, se bărbiereşte şi pleacă la muncă. Aici el munceşte cu spor ca să câştige banii cu care să îşi cumpere o nouă maşină de ras cu care să se poată bărbieri mai repede, reuşind astfel să ajungă mai devreme la muncă. Astfel, el poate să muncească mai mult, pentru a căştiga suplimentar astfel încât să îşi permită un aparat de ras şi mai performant cu care să se bărbierească mai repede, ca să plece mai devreme de acasă, pentru a putea să lucreze mai mult....

Judecaţi singuri!

Economia pe înţelesul tuturor (I): Azi, despre moime

    Încep, odată cu acest text, o serie de materiale în care voi încerca să prezint, într-o formă uşor de înţeles pentru neiniţiaţi, o samă de concepte, teorii sau mecanisme economice.

    În acest scop mă voi folosi de nişte parabole care, de la Esop încoace, trecând pe la Iisus, au ajutat la desluşirea mesajelor de învăţătură.

    Ce urmăresc cu asta? Aş dori ca toţi cei care citesc aceste rânduri să ajungă a-şi pune întrebări care să-i ajute să gândească liber, neîngrădit de convenienţe, la felul în care ne raportăm fiecare şi toţi laolaltă la statutul nostru de animal politic, după cum ne poreclea un anume Aristotel.



    Si pentru a ilustra necesitatea de a gândi nonconformist, am să încep cu o poveste despre nişte maimuţe, care poveste ar fi fost potrivită la fel de bine şi ca o concluzie la demersul pe care îl iniţiez aici.

(În grai bihorenesc, maimuţa se numeşte "moimă". Ca un omagiu adus unei anume "moime", am să utilizez acest termen în expunerea ce urmează)

 

Moimele

    Un grup de cercetători a închis cinci moime într-o cuşcă, în mijlocul căreia a pus o scară având în vârful său o grămadă de banane.

    De fiecare dată când o moimă se suia pe scară, cercetătorii le stropeau pe celelalte cu un furtun cu apă rece.