Limba noastră-i o comoară

      În urmă cu ceva ani, o întâmplare banală mi-a scos în cale o persoană deosebită, ale cărei preocupări în context literar-artistic mi-au stârnit nu numai admiraţia, ci şi un respect profund.
      Anii s-au scurs, iar amintirea ei a trecut, inevitabil, în inconştient.
      O altă întâmplare, la fel de banală, a făcut să regăsesc semnătura acelei persoane în pagina culturală a unei gazete respectabile. Pe măsură ce-i citeam cronica, un zâmbet larg mi se întipărea pe chip, în timp ce amintirile începeau să revină, nealterate de trecerea timpului. Ceea ce contribuia din greu la această stare de fapt era stilul său inconfundabil. Iar ca să vă daţi seama despre ce vorbesc, am să vă redau nişte fragmente de critică literar-artistică.
 (no copyright infringement intended):

Relatarea unui român care trăieşte în occident

    De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui până la Ignat.