Puneţi mâna pe Gigel, ca să fiţi la fel ca el!

      Am să vă rog, pentru început, să revedeţi referinţa la George Soros făcută în acest articol, publicat pe blog în luna mai a anului trecut.

      Iată că lucrurile se repetă, de data aceasta pe terenul celei mari mari pieţe de acţiuni.

      Aflăm din SNL Financial cum că prietenul Georgică tocmai şi-a lichidat poziţiile deţinute la unele dintre cele mai mari bănci americane, cum ar fi JPMorgan-Chase, Sun Trust, Capitol One sau Morgan Stanley, în timp ce la celelalte, şi-a redus semnificativ expunerea. Acelşi lucru l-a făcut şi cu participaţiunile sale la AIG, pe care le-a redus cu două treimi. De fapt, portofoliul de acţiuni deţinut de Gigel s-a subţiat cu vreo 80% în ultimele 2-3 luni.

Nostalgia după Escudo prinde glas în Portugalia

     În ultima vreme parcă asistăm la un concurs pentru a vedea care dintre ţările partcipante are mai mult sânge în puţă pentru a părăsi prima Zona Euro. în acest context, o mişcare importantă vine din Portugalia, aflăm din Wall Street Journal.

     O carte a unui economist portughez a starnit furori odată cu lansarea sa, în urmă cu o lună: a ajuns intantaneu în vârful listei de best-seller din Portugalia, devansând câteva cărţi despre dietele la modă, sau popularul roman erotic "Fifty Shades of Grey".

     Cartea intitulată "De ce ar trebui să renunţăm la Euro", a lui Joao Ferreira do Amaral, a contribuit la iniţierea unei dezbateri publice în Portugalia în legătură cu cauza reală a situaţiei precare a economiei ţării: e doar mult hulita austeritate necesară pentru asigurarea Bailoutului european de vină, sau e vorba de moneda unică?

     Luări de poziţie în conferinţe publice, dezbateri televizate, articole de presă, laolaltă cu politicieni, încep să exploreze o chestiune care până acum era apanajul doar al cercurilor universitare, şi anume: are Portugalia vreo posibilitate realistă de redresare în cadrul Eurozonei?

Vincent în Deltă

     În urmă cu câţiva ani mă găseam în Delta Dunării, într-o vacanţă pe care am dedicat-o frumuseţilor naturii. A fost un prilej ideal pentru a surprinde în imagini multe din aceste minuni. Pe vremea aceea nu erau la îndemână camerele foto digitale, aşa încât fotografiile au fost făcute pe film foto.
     Nu mică mi-a fost mirarea atunci când, develoăpând aceste fotografii, una din ele mi-a atras atenţia. Semăna extraordinar de bine cu imaginea din memoria mea a unui tablou pe care îl văzusem la Muzeul Van Gogh din Amsterdam. Era vorba despre un tablou din perioada pariziană a artistului, intitulat "Ciocârlie în lanul de grâu".
     Lăsând laoparte faptul că în loc de grâu eu aveam în poză stufăriş, iar în loc de ciocârlie apare o lişiţă, cred că asemănarea celor două imagini este, totuşi, una frapantă:

Vincent Van Gogh - Ciocârlie în lanul de grâu (1887), ulei pe pânză

Eu - Lişiţă în stufăriş (2004), poză pe hârtie :-)

Când cresc mare, am să mă fac analist strategic

Foto: AFP

Trecând în revistă saiturile de ştiri dau, ieri, peste un titlu mare: "Cinci momente strategice în viziunea lui George Friedman".
Ce aflăm noi de acolo?
Păi, din preambul ni se povesteşte cum că "Specialistul în geopolitică și fondatorul agenției de analize militare Stratfor, George Friedman, a ținut, vineri, un discurs la Banca Națională a României, evenimentul desfășurându-se sub patronajul guvernatorului Mugur Isărescu. Analistul de politică externă Bogdan Chirieac a identificat cinci momente de o importanță vitală în viziunea lui Friedman, invocate de acesta în discursul său."
"Interesant!" îmi spun în sinea mea şi citesc mai departe, ca să văd ce a identificat oare el, B.C., în discursul distinsului personaj. Şi aflu.

Criza financiară cipriotă: Confiscarea depozitelor bancare

Atunci când vorbim de macroeconomie, în termeni valorici, avem de-a face cu sume de ordinul miliardelor. Pentru cei mai mulţi dintre noi, aceste valori se găsesc dincolo de ceea ne putem reprezenta prin puterea minţii. Acesta e motivul pentru care Demonocracy face apel la infografice pentru ca fiecare să înţeleagă mai bine dimensiunea problemelor cu care se confruntă economia mondială.

De cele mai multe ori, acestea vorbesc de la sine. În cazul arătat în titlu consider că sunt necesare unele comentarii pentru cei mai puţin obişnuiţi cu terminologia caracteristică.

Cutia Pandorei

     Se întâmplă să vorbim despre legenda Pandorei şi a cutiei sale deschise de Epimeteu în contextul furnizat de întâmplările petrecute în ultimul timp într-un ţinut de legendă şi anume Insula Afroditei.
Legenda spune că în Cutia Pandorei Zeus a cerut Olimpienilor să pună toate relele din lume. Cu toţii l-au ascultat, în afară de Atena care puse în cutie Speranţa.
     Atunci când curiozitatea l-a împins pe Epimeteu să deschidă Cutia Pandorei pentru a vedea ce conţine, toate relele s-au răspândit în lume. Speriat, acesta a trântit capacul înapoi, fără a băga de seamă că înîuntru mai rămăsese Speranţa.

     În povestea noastră, Pandora este Sistemul Bancar bazat pe rezervă fracţionară, iar rolul lui Epimeteu este jucat de troica UE + FMI + BCE.

Drang nach Europa - 2 (până-n Cipru!)

    În postarea anterioară argumentam de ce Germania este principala beneficiară a actualei construcţii politice europene.
În cele ce urmează, am să merg mai departe, arătând că aceeaşi ţară este şi principala beneficiară a construcţiei monetare la nivel european.

    Arătam, aşadar, cum hegemonia germană s-a putut realiza mai întâi sub aspect economic, prin înlăturarea barierelor comerciale în interiorul UE. Un alt vehicul de primă importanţă pentru hegemonia germană l-a constituit adoptarea monedei unice. printr-un mecanism foarte simplu, pe care am să vi-l prezint în continuare.