The Looking Glass War (1969)

     Dacă în cazul "The Little Drummer Girl" spuneam că e o pierdere de timp să vedeţi filmul în cazul în care aţi fi citit cartea, în cazul de faţă am să vă invit la film, mai ales dacă aţi citit romanul lui John Le Carré.
Motivul e unul simplu: e cu totul altceva.
     Cartea sa, autorul o construieşte ca pe o fină satiră la adresa serviciilor secrete militare britanice, care se folosesc de metode de spionaj care se dovediseră adecvate celui de al doilea război mondial, dar care sunt total ineficiente în situaţia războiului rece, pentru a-şi atinge unele obiective conjuncturale, cum ar fi confirmarea amplasării de rachete ruseşti în Germania de est. Din nou, dorinţa mea de a nu vă furniza "spoilere" mă împiedică să intru prea adânc în subiectul filmului.
     Spre deosebire de John Le Carré, Frank Pierson, regizorul ecranizării foloseşte doar scheletul naraţional al romanului ca pretext pentru a face un film deloc insipid în jurul unor personaje creionate exemplar şi interpretate aşijderea de către Christopher Jones şi de un tânăr, pe atunci, Anthony Hopkins.
     În ceea ce îl priveşte pe Christopher Jones, după prestaţia din acest film, întreaga comunitate cinematografică a considerat o mare pierdere faptul că a renunţat să mai facă film. Toată lume îi prevedea un viitor măreţ pe platourile de filmare.
     Din fericire, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu cel de al doilea protagonist, Anthony Hopkins care, de atunci şi până azi, când îl vedem interpretând magistral rolul unui alt mare cineast, Alfred Hitchcock, într-un film biografic, a fost şi este unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai breslei actoriceşti, spre încântarea milioanelor de cinefili.
     Dacă ar fi doar aceste motive şi tot cred că vizionarea acestui film o veţi găsi cel puţin interesantă.

Subtitrarea, în traducerea mea, o veţi găsi aici.

The Little Drummer Girl (1984)

     În romanul său "Micuţa toboşăreasă", publicat în 1983 şi ecranizat un an mai târziu, prietenul nostru John Le Carré ne poartă în tumultul conflictului israeliano-palestinian.
     Vom afla că, aşa cum un spion trebuie musai să fie, într-o măsură deloc neglijablă, un actor, prin reciprocitate, un actor beneficiază apriori de însuşiri necesare unui spion. Nu mai lipseşte decât un serviciu secret (sau două) pentru a pune aceste însuşiri la treabă în slujba sa (lor).
     Povestea este una închegată, interesantă, demnă de autorul ei, şi vreau să vă las să o descoperiţi singuri, fără a mă referi la ea mai mult decât e necesar pentru a-mi preciza un punct de vedere personal.
     Consider că această ecranizare este mult sub valoarea celor despre care am vorbit mai înainte. Nu din cauza personajelor şi a actorilor care le dau viaţă pe ecran (chiar şi Diane Keaton încearcă să depăşească o distribuire nefericită în rolul lui Charlie). Celelalte personaje sunt foarte credibile, prin excelenţă partitura lui Klaus Kinski în rolul lui Kurtz (alt Kurtz, nu cel întruchipat de Marlon Brando în Apocalypse Now). Apropo de Klaus Kinski, azi a apărut o ştire conform căreia a fost acuzat postum de fiica sa că ar fi abuzat-o sexual în copilărie !!!
     Deşi nu se ridică la valoarea romanului ecranizat, filmul este unul care merită urmărit, în virtutea unui subiect mai actual ca niciodată, de când cu recrudescenţa terorismului islamic, dar şi a unor probleme de ordin moral pe care le trezeşte în conştiinţa părţii celeilalte.
     Pe scurt el, filmul, poate beneficia cu destulă lejeritate de două ore din viaţa dvs, în afara cazului în care aţi citit cartea înainte. Dacă aţi făcut-o, mai bine vă uitaţi, ca mine, a omiedouăsutetreizecişipatra oară, la Snatch.

Pntru doritori, subtitrarea aici.

Vizionare plăcută!

Piaţa argintului în 2013

    Am promis, în finalul articolului precedent, că mă voi opri şi asupra argintului şi mă ţin de cuvânt.
Spuneam că prevăd o piaţă a metalelor preţioase foste sprintenă în acest an şi am enunţat unele din resorturile care fac din aur o investiţie inspirată penru anul care tocmai a început.
    Potenţialul de creştere al argintului este încă şi mai mare din motive pe care am să le detaliez în cele ce urmează. Pentru asta am să mă folosesc de transcriptul unui articol publicat de mine în 2011, după răsturnarea pieţei de către JPMorgan. E mai actual decât niciodată. (transcriptul e cel original, aşa că am să vă rog să treceţi cu vederea trimiterile la imagini, întrucât s-au pierdut între timp, iar relevanţa lor e dată de context)

Cocalarul indian şi anul 2013

     Mai întâi de toate, vreau să vă urez tuturor un an bun, în care să vă acoperiţi fiecare de bogăţiile pe care le nutriţi:
Cei care vor aur, îmbrăcaţi-vă în el;
Cei care vor dragoste, scăldaţi-vă în ea;
Cei care vor cunoaştere, acoperiţi-vă de ea;
Cei care vor fericire, înecaţi-vă în ea;
Cei care vor speranţă, umpleţi-vă de ea;
Cei care vor înţelepciune, îndestulaţi-vă de ea;



     Toate agenţiile de ştiri au publicat fotografia de mai sus, reprezentând un tânăr indian care s-a gândit să-şi facă cadou, de ceva Moş de pe la ei (că ei n-au Moş Crăciun), o cămaşă de aur.
     Să trecem acum la oile noastre şi să vedem ce legătură poate fi între cocalarul din imagine şi previziunile mele pentru anul în care tocmai am intrat.

A Perfect Spy (1987)

     Următoarea mea aventură în lumea traducerilor de filme apare ca al treilea punct care determină un plan. Pentru că am ajuns deja să-mi fac un plan şi anume mi-am propus să traduc toate ecranizările după John Le Carré care nu dispuneau încă de aşa ceva.
     Aşadar, următorul film pe listă a fost "A perfect Spy", tot o miniserie (de 7 episoade), şi tot o producţie BBC.
     Unul dintre cele mai aclamate romane ale lui John Le Carré nu este, după cum am putea crede induşi în eroare de titlu, in roman de spionaj. Spionajul este aici un pretext pentru o profundă analiză a naturii umane. Şi ceea ce este interesant este că analiza nu se opreşte doar la protagonistul a cărui viaţă este urmărită din anii copilăriei până la sfârşit, ci şi la celelalte personaje, magistral creionate de autor.
     Este povestea lui Magnus Pym, a vieţii sale trăite mereu în umbra unei figuri paterne toxice, a ambiguităţii unei existenţe balansând între iubire şi trădare, a unei căutări disperate de repere existenţiale.
     În cele din urmă vom înţelege, neîndoios, de ce un spion nu e niciodată un James Bond ci, mai întotdeauna, un Magnus Pym.
     Despre distribuţie nu am ce să spun mai mult decât că e fenomenală.
     În rest, vă las pe voi să descoperiţi un film excepţional.

Subtitrarea mea, aici.

Smiley's People (1982)

     Trilogia lui John Le Carré dedicată  confruntării de la distanţă dintre George Smiley şi Karla, continuă, după "Tinker, Taylor, Soldier, Spy", cu romanul "The Honourable Schoolboy", rămas neecranizat.
     Ultiima carte a acestei trilogii este "Smiley's People", transpusă pentru TV de către acelaşi BBC în 1982, într-o miniserie de 6 episoade.
     Întruchipându-l pe George Smiley, acelaşi Sir Alec Guinness parcurge ultimele etape către confruntarea finală cu spaima spionilor, rusul Karla, numai pentru a constata că e o confruntare fără învingători, în care toată lumea are doar de pierdut.
     Sfârşitul filmului e o parabolă, în care atingerea unui ţel nu e altceva decât un pretext pentu nostalgia călătoriei până la atingerea lui.
Aşa cum atingerea ţelului echivalează cu pierderea lui.

     Una peste alta, un film mare din toate punctele de vedere, recomandat nu doar pentru fanii genului ,ci şi pentru orice iubitor de filme de calitate.

     Subtitrările mele pentru cele şase episoade ale mini-seriei le puteţi descărca de aici.

Vizionare plăcută!

Tinker, Taylor, Soldier, Spy (1979)

     Încep, cu această ocazie, o secţiune a blogului personal dedicată uneia dintre pasiunile mele - filmul. Cei care mă cunosc îmi ştiu acestă latură a personalităţii, care se manifestă în manieră diversă.
     Unul dintre modurile de manifestare a acestui caracter cinefil este traducerea şi realizarea de subtitrări pentru titluri importante ale cinematografiei mondiale care sunt încă mai puţin accesibile publicului românesc din cauza tocmai a lipsei traducerii lor.
     Munca de traducere de filme nu este una uşoară, ba din contră, ar spune cei care au încercat-o vreodată. Prezintă nişte caracteristici speciale, care derivă din necesităţi tehnice de a încadra textul într-un număr strict de cacractere, ş.a.m.d.