Economia pe înţelesul tuturor (III): Criza datoriilor

Într-un articol precedent susţineam teza conform căreia atât criza din 2008 cât şi cea în care se mai zbate încă economia mondială au aceleaşi cauze. Pentru a ilustra mai bine acest lucru şi pentru a înţelege mai bine mecanismele crizelor economice vă voi povesti o întâmplare cu nişte măgari, auzită de la nişte oameni mai deştepţi decât mine.

"Un individ apare incognito într-un sat oarecare, unde oferă sătenilor câte 100$ pentru fiecare măgar pe care aceştia ar fi dispuşi să i-l vândă. Majoritatea sătenilor îşi vând urgent măgarii individului respectiv.

A doua zi, acesta revine în sat şi oferă un preţ mai bun, de 150$ pe cap de măgar. O altă parte importantă a sătenilor ajunge astfel să-şi vândă măgarii.


A treia zi, apare din nou, cu o ofertă de nerefuzat: 300$. Cum o astfel de ofertă nu putea fi refuzată, lumea şi-a vândut toţi măgarii.

Văzând că nimeni nu mai are animale, personajul nostru a oferit fantastica sumă de 500$ pentru un măgar, lăsând să se înţeleagă că va reveni săptămâna viitoare pentru a-i achiziţiona... după care a plecat.

Ziua următoare el îşi trimite asistentul în sat, cu un lot de măgari (de fapt, aceiaşi măgari pe care îi cumpărase chiar din sat, în zilele precedente). Aceştia erau oferiţi cu 400$ bucata.

În minte cu câştigul potenţial de săptămâna următoare, sătenii s-au înghesuit la cumpărat proprii măgari cu 400$. Aceia dintre ei care nu aveau bani, s-au împrumutat de la cămătari, iar la sfărşitul zilei sătenii cumpăraseră toţi măgarii din regiune.

După cum era de aşteptat, şi acest asistent a dispărut, fără a mai fi văzut vreodată.

Rezultatul: satul s-a umplut de măgari şi de datornici.

Mai departe, cei care au împrumutat bani şi nu au reuşit să revândă măgarii la 500$ bucata nu au putut rambursa împrumutul, iar cămătarii s-au plâns Primăriei spunând că, dacă nu vor fi plătiţi, se vor ruina. Astfel, nu vor mai putea împrumuta pe nimeni şi atunci se va distruge tot satul.

Ca să nu ajungă cămătarii la ruină, primarul, în loc să dea bani oamenilor de rând pentru a-şi plăti datoriile, le-a dat banii... cămătarilor. Aceştia, avănd deja o mare parte din bani adunaţi, nu i-au iertat pe oameni de datoriile în care se băgaseră. Cum primarul satului delapidase bugetul primăriei plătindu-i pe cămătari, era şi el, de asemenea, în datorii. Atunci, a cerut bani cu împrumut la alte primării, dar acestea i-au spus că nu-l pot ajuta deoarece, în situaţia în care se află el acum, nu vor putea recupera niciodată banii.

În concluzie: şmecherii de la început s-au umplut de bani, cămătarii şi-au rezolvat profiturile, plus perceperea în continuare a ceea ce au împrumutat, plus dobânda, preluând chiar măgarii devalorizaţi cu care oamenii de rând nu vor acoperi întreaga datorie, iar restul... oameni ruinaţi , distruşi şi fără de măgari pentru tot restul vieţii. Primăria, ruinată şi ea...

 Ce s-a întâmplat în final?
Pentru a rezolva situaţia şi a salva populaţia, primăria a redus salariile funcţionarilor săi."

Nu-i aşa că vă sună cunoscut?