Când cresc mare, am să mă fac analist strategic

Foto: AFP

Trecând în revistă saiturile de ştiri dau, ieri, peste un titlu mare: "Cinci momente strategice în viziunea lui George Friedman".
Ce aflăm noi de acolo?
Păi, din preambul ni se povesteşte cum că "Specialistul în geopolitică și fondatorul agenției de analize militare Stratfor, George Friedman, a ținut, vineri, un discurs la Banca Națională a României, evenimentul desfășurându-se sub patronajul guvernatorului Mugur Isărescu. Analistul de politică externă Bogdan Chirieac a identificat cinci momente de o importanță vitală în viziunea lui Friedman, invocate de acesta în discursul său."
"Interesant!" îmi spun în sinea mea şi citesc mai departe, ca să văd ce a identificat oare el, B.C., în discursul distinsului personaj. Şi aflu.

Criza financiară cipriotă: Confiscarea depozitelor bancare

Atunci când vorbim de macroeconomie, în termeni valorici, avem de-a face cu sume de ordinul miliardelor. Pentru cei mai mulţi dintre noi, aceste valori se găsesc dincolo de ceea ne putem reprezenta prin puterea minţii. Acesta e motivul pentru care Demonocracy face apel la infografice pentru ca fiecare să înţeleagă mai bine dimensiunea problemelor cu care se confruntă economia mondială.

De cele mai multe ori, acestea vorbesc de la sine. În cazul arătat în titlu consider că sunt necesare unele comentarii pentru cei mai puţin obişnuiţi cu terminologia caracteristică.

Cutia Pandorei

     Se întâmplă să vorbim despre legenda Pandorei şi a cutiei sale deschise de Epimeteu în contextul furnizat de întâmplările petrecute în ultimul timp într-un ţinut de legendă şi anume Insula Afroditei.
Legenda spune că în Cutia Pandorei Zeus a cerut Olimpienilor să pună toate relele din lume. Cu toţii l-au ascultat, în afară de Atena care puse în cutie Speranţa.
     Atunci când curiozitatea l-a împins pe Epimeteu să deschidă Cutia Pandorei pentru a vedea ce conţine, toate relele s-au răspândit în lume. Speriat, acesta a trântit capacul înapoi, fără a băga de seamă că înîuntru mai rămăsese Speranţa.

     În povestea noastră, Pandora este Sistemul Bancar bazat pe rezervă fracţionară, iar rolul lui Epimeteu este jucat de troica UE + FMI + BCE.

Drang nach Europa - 2 (până-n Cipru!)

    În postarea anterioară argumentam de ce Germania este principala beneficiară a actualei construcţii politice europene.
În cele ce urmează, am să merg mai departe, arătând că aceeaşi ţară este şi principala beneficiară a construcţiei monetare la nivel european.

    Arătam, aşadar, cum hegemonia germană s-a putut realiza mai întâi sub aspect economic, prin înlăturarea barierelor comerciale în interiorul UE. Un alt vehicul de primă importanţă pentru hegemonia germană l-a constituit adoptarea monedei unice. printr-un mecanism foarte simplu, pe care am să vi-l prezint în continuare.

Drang nach Europa

    Vă amintiţi cum justifica Băsescu incapacitatea sa de negocia un buget al Uniunii Europene avantajos României pentru următorul exerciţiu bugetar unional? Cică nu poţi să ceri mai mult Germaniei şi celorlalte ţări net contributoare la bugetul unional, căci nu e frumos.
    Lăsăm laoparte discuţia dilematică asupra subiectului Băsescu, adică dacă avem de-a face, în cazul său, cu o crasă incompetenţă sau cu o vânzare în interes propriu a intereselor naţionale pe care se presupune că ar trebui să le reprezinte. Trecem şi peste faptul că, datorită "competenţei" guvernelor pe care le-a girat, România este, de facto, un contributor net la bugetul Uniunii Europene.
    Ceea ce vreau să scot în evidenţă este lipsa de substanţă a motivului invocat de entitatea cotrocenistă din punctul de vedere strict al enunţului, în context istoric şi actual.

Invictus

William Ernest Henley

William Ernest Henley  (1849 - 1903)

a fost un reputat jurnalist, critic literar şi poet englez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
      A suferit, încă din copilărie, de tuberculoză osoasă, o boală în urma căreia i-a fost amputat un picior.
      Se spune că a scris "Invictus" în urma acestei întâmplări, pentru a-şi exprima hotărârea de a-şi lua soarta în piept şi a lupta cu fruntea sus cu boala necruţătoare şi urmările ei.
      Şi iată cum, dintr-o întâmplare tragică s-a născut unul dintre cele mai inspiraţionale poeme ale umanităţii.

Limba noastră-i o comoară

      În urmă cu ceva ani, o întâmplare banală mi-a scos în cale o persoană deosebită, ale cărei preocupări în context literar-artistic mi-au stârnit nu numai admiraţia, ci şi un respect profund.
      Anii s-au scurs, iar amintirea ei a trecut, inevitabil, în inconştient.
      O altă întâmplare, la fel de banală, a făcut să regăsesc semnătura acelei persoane în pagina culturală a unei gazete respectabile. Pe măsură ce-i citeam cronica, un zâmbet larg mi se întipărea pe chip, în timp ce amintirile începeau să revină, nealterate de trecerea timpului. Ceea ce contribuia din greu la această stare de fapt era stilul său inconfundabil. Iar ca să vă daţi seama despre ce vorbesc, am să vă redau nişte fragmente de critică literar-artistică.
 (no copyright infringement intended):